Da, fostul agent KGB a devenit un curent în sine. În anii 70, spuneai flower power, spuneai John Lennon. Acum, spui putere, spui Putin. Putin power. Rușii nu au de ce să se obișnuiască fără Vladimir Putin. El va rămâne la putere, pentru că puterea îi curge prin vene. Biografia lui și reprezentările lui în imaginarul public spun totul. Putin, zâmbind rece și atotștiutor. Putin, mustrând un ministru, venit la Kremlin să dea raportul. Putin, în costumul de judo, cu centura neagră la brâu( merită văzut). Putin la bustul gol, în timpul unei vacanțe în munții siberieni (celebrele fotografii cu pectoralii lui Vladimir sunt postate chiar și pe site-ul oficial al președinției ruse).
Ce diferență față de predecesorul său, Boris Elțîn, care, spre final de mandat, nu mai inspira decât … zâmbete înțelegătoare.
Nu trebuie uitat că Putin s-a format ca agent KGB. A fost recrutat imediat după ce a absolvit facultatea și, în anii 80, a fost trimis la Dresda, unde se știe doar că pregătea viitori agenți.
Provine așadar din rândurile unei organizații atotputernice, în care orice era permis în numele unui așa-zis scop nobil – acela de a o apăra pe Mama Rusia de inamicul occidental. De a-i reda prestigiul și de a o face respectată, temută chiar, în lumea întreagă. Este exact mesajul pe care Putin îl transmite prin tot ceea ce face.
Iar în ultimul an, vocea Rusiei se aude din ce în ce mai puternic și din ce în ce mai amenințător.
Când vrea să arate ce poate, Putin se face că întinde mâna spre robinetul prin care se scurg gazele naturale din solul Rusiei înspre conductele occidentului. Sau amenință că își îndreaptă focoasele nucleare spre Ucraina, dacă țara va adera la NATO și va participa la programul scutului american anti-rachetă. Sau cere închiderea birourilor Consiliului Britanic de la Moscova.
Armele sunt multiple și sunt toate în mâna lui Vladimir Putin. Și ca orice mână de fier care se respectă, Putin nu uită nici de inamicii din interior.
Mitingurile opoziției sunt atent monitorizate și uneori se termină la închisoare pentru liderii lor, presa independentă este aproape inexistentă, alegerile sunt măsluite pe față, oligarhii care fac greșeala să-și bage nasul în politică sunt aruncați în spatele gratiilor.
Jurnalista de opoziție Anna Politkovskaia scria, în 2004, în cartea ei, Rusia lui Putin: ”Nu îmi place Putin pentru că nu îi plac oamenii. Ne disprețuiește. (…) Noi suntem niște nimeni, în timp ce acela pe care șansa l-a adus în vârful grămezii este astăzi Țar și Dumnezeu”. Doi ani mai târziu, Politkovskaia murea împușcată în fața blocului ei. Ordinul nu a venit cu siguranță de la marele om însuși. Dar și în asta constă puterea lui: s-a înconjurat de oameni fideli, care duc excesul de zel pe culmile grotescului.
Și totuși, Putin este popular. Poate nu atât de popular cum arată sondajele oficiale, dar unii ruși îl apreciază tocmai pentru atitudinea lui rece și detașată și pentru că încep să o ducă mai bine, din punct de vedere financiar.
Rușii nu au cum și nici nu vor să scape de Vladimir Vladimirovici Putin. El este fostul și probabil viitorul premier al Rusiei și actualul și probabil viitorul președinte al Rusiei. Nimic nu-l împiedică să candideze din nou la președinție la viitoarele alegeri.
Putin power rămâne nucleul autentic al Kremlinului. Acum, când îi predă puterea formală succesorului său, Dmitri Medvedev, Vladimir Putin spune zâmbitor lumii întregi: ”adio, dar rămân cu tine”. A, și ne vedem pe 2 aprilie, la București. Ceva cu NATO. Vine și Bush.
Alina Petrescu pentru Antena3
