Companiile străine care își negociază contractele prin persoane ce acționează în România trebuie să își revadă modul de lucru înainte de 2027. Legea nr. 213/2026 extinde criteriul din Codul fiscal privind existența unui sediu permanent: va conta inclusiv rolul principal avut, în mod curent, în procesul de încheiere a contractelor, atunci când societatea nerezidentă le semnează de obicei fără modificări semnificative.
Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 945 din 12 noiembrie 2026. Articolul II stabilește aplicarea modificării de la 1 ianuarie a anului următor intrării în vigoare a legii, respectiv 1 ianuarie 2027. Este, așadar, o schimbare legislativă publicată, cu aplicare de anul viitor.
Ce se schimbă în relația dintre echipa locală și compania străină
Modificarea privește articolul 8 alineatul (5) litera a) din Codul fiscal. Regula se referă la activitățile desfășurate în România în numele unui nerezident de o persoană care nu are statut de agent independent. În forma anterioară, litera a) se concentra pe autorizarea persoanei și exercitarea în România a autorității de a încheia contracte în numele nerezidentului.
Noua redactare păstrează această situație și adaugă alternativa rolului principal, exercitat în mod curent, în procesul de încheiere a contractelor. Condiția relevantă este ca acestea să fie semnate în mod obișnuit fără modificări semnificative din partea societății nerezidente. Pentru analiza fiscală devine astfel important traseul efectiv al negocierii, nu doar numele persoanei care apare la semnătură.
În plan practic, o companie trebuie să poată explica cine discută condițiile comerciale, cine stabilește elementele esențiale și ce modificări mai face sediul din străinătate înainte de aprobare. Acestea sunt întrebări de verificat în fiecare situație, fără ca simpla existență a unei echipe locale să permită, singură, o concluzie fiscală.
Sunt vizate trei categorii de contracte
Textul publicat acoperă contractele încheiate în numele societății nerezidente, dar și pe cele pentru transferul proprietății sau acordarea dreptului de utilizare asupra unor proprietăți pe care aceasta le deține ori are dreptul să le utilizeze. A treia categorie privește prestarea de servicii de către societatea nerezidentă.
Prin urmare, verificarea nu ar trebui limitată la contractele de vânzare de bunuri. Și relațiile de prestări servicii sau de acordare a unor drepturi de utilizare pot necesita o analiză a atribuțiilor persoanelor care acționează în România, în condițiile prevăzute de lege.
Semnarea în străinătate nu închide analiza
Legea explică și sfera expresiei privind încheierea contractelor. Sunt avute în vedere inclusiv situațiile în care un contract este încheiat în România conform legii, dar este semnat în afara țării, precum și încheierea fără negocierea activă a termenilor contractuali.
Mai explicit, persoana care negociază în România toate elementele și detaliile unui contract ce angajează compania nerezidentă este considerată că a încheiat contractul în România chiar dacă altcineva îl semnează în străinătate. Mutarea semnăturii finale peste graniță nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a elimina această situație din analiza sediului permanent.
Excepțiile și convențiile fiscale rămân relevante
Noua literă a) păstrează trimiterea la excepțiile pentru activitățile limitate la cele prevăzute la articolul 8 alineatul (4) literele a)–f). Acestea includ, în condițiile textului fiscal, anumite activități de depozitare, expunere, achiziționare de bunuri, culegere de informații ori activități pregătitoare sau auxiliare.
De asemenea, articolul 8 reglementează distinct agentul independent. Nu orice colaborator al unei firme străine intră automat în mecanismul modificat. Trebuie analizate activitatea reală, relația cu nerezidentul și condițiile concrete ale colaborării.
Contează și convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă. Codul fiscal stabilește că, atunci când o prevedere a sa contravine unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea tratatului. Noua regulă internă trebuie citită împreună cu acest cadru.
Ce pot verifica firmele înainte de 1 ianuarie
Publicația Online Bani și Afaceri recomandă, ca măsură practică de pregătire, inventarierea mandatelor, a fluxurilor de aprobare și a responsabilităților comerciale locale. Documentele ar trebui confruntate cu modul în care sunt purtate efectiv negocierile. Unde există diferențe, o evaluare fiscală înainte de aplicarea modificării poate clarifica obligațiile și documentația necesară.
Surse: Parlamentul României, Legea nr. 213 din 12 noiembrie 2026 pentru modificarea art. 8 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Monitorul Oficial nr. 945 din 12 noiembrie 2026, pagina 4; Portalul Legislativ, textul integral al Legii nr. 213/2026; ANAF, Codul fiscal, articolele 1 și 8, consultate la 13 noiembrie 2026.
Sursa imagine: Fotostock.ro
