Recesiunea economica a determinat cresteri alarmante ale ratei somajului in Europa si Statele Unite, dar problema locurilor de munca nu este determinata doar de aceasta situatie economica, ci de evolutia tehnologiei care determina o automatizarea rolurilor umane in cadrul ciclului de productie si de administrarea a unei companii. Robotii ocupa din ce in ce mai multe locuri de munca, in timp ce tot mai multi oameni traiesc din ajutoare de somaj.
Paul Krugman, jurnalist la New York Times vorbeste despre o problema care ar trebui sa dea de gandit dezvoltatorilor de noi tehnologii. Companiile din ziua de astazi au volume mai mari de productie, produc mai rapid si fac mai multi bani cu mai putini angajati. Se renunta la angajati de pe trepte diferite ale organigramei companiilor, nu doar la nivelul de baza, al muncitorilor necalificati.
Oamenii, odata iesiti din campul muncii nu isi mai gasesc locuri de munca, iar daca ne uitam la peisajul pietei muncii vedem indicii conform carora job-urile odata pierdute nu prea mai au sanse sa revina sau sa fie compensate prin altele. Angajatii au fost inlocuiti, in unele cazuri de forta de munca mai ieftina oferita de imigranti dar si aceasta etapa este pe sfarsite, inlocuitorii angajatilor concediati sunt acum robotii.
Problema locurilor de munca devine una din ce in ce mai acuta, iar solutii viabile nu exista. Potrivit analizei lui Paul Krugman, companiile care se bazeaza din ce in ce mai mult pe contributia tehnologiei ar trebui sa fie obligate la contributii suplimentare la fondurile ajutoarelor sociale din care sa se asigure un venit minim angajatilor inlocuiti de roboti.
O alta solutie ar fi diminuarea saptamanii de lucru de la 40 la 30 de ore. Desi acest lucru ar putea oferi locuri de munca pentru mai multi angajati ar fi daunator deoarece ar determina o scadere a consumului. Oamenii care lucreaza mult consuma si mai multe resurse.
Totusi, niciuna dintre aceste solutii nu abordeaza radacina problemei. Pur si simplu nu mai este nevoie de atatia angajati, iar nevoia de forta de munca umana scade odata cu dezvoltarea tehnologiei. Asistam la o schimbare radicala in piata muncii, o transformare care nu poate fi „carpita” prin masuri de urgenta, prin alocarea unor sume imense care sa sustina nevoile angajatilor inlocuiti de roboti. Omul isi pierde rolul de producator de bunuri in economie, devenind doar consumator.
