Pana acum cateva luni, intreg occidentul a trait o singura mare iluzie. Cu totii am fost contemporanii Epocii de Aur a civilizatiei consumului in care nu exista nimic ce nu ne-am fi putut permite. Pana acum cateva luni, occidentul avea o singura grija: cand si cu ce sa schimbe masina din garaj, cand sa se mute intr-o alta casa mai mare, in ce alte locuri exotice sa isi petreaca concediul si cu cat le-a mai crescut dobanda contul din banca. Toate acestea in schimbul unui credit pe viata la banci. Si cu un mic amendament: la un astfel de nivel, acestea au fost posibile doar in tarile dezvoltate.
In tot acest timp, in Romania, noi am trait doar iluzia iluziei. Iar publicitatea si marketingul ne-au prins pe toti in capcana consumismului occidental din care nu exista decat o singura cale de a scapa… dator pe viata la banci. Am inceput sa consumam si sa ne investim toata viata in credite la banci in mare parte doar pentru electrocasnice si, in cel mai bun caz, autovehicule.
Din 2000 incoace, masina a devenit obsesia romanului, iar fiecare pusti, tanar si batran nu avea decat un singur gand: masina.
Asa s-a facut ca in opt ani, traficul de pe soselele din tara s-a transformat intr-un imens abuteiaj. Iar Bucurestiul, capitala unei tari fara drumuri, a devenit un oras blocat si sufocat de marea pasiune a romanului – masina.Dar ceea ce nu au reusit primarii si autoritatile a izbutit criza economica. Ea a eliberat si fluidizat deja traficul din Bucuresti, pentru ca din ce in ce mai multe masini achizitionate in leasing sunt predate dealer-ilor sau expuse in targurile auto si asa pline ochi.
Preturile apartamentelor, caselor si terenurilor care sfidau orice bun simt al nivelului de trai din Romania au inceput sa se prabuseasca, iar ceea ce era pe cale sa se transforme in noua obsesie a romanului, domeniul imobiliar, este la un pas de colaps.
