Scenariul unui faliment naţional în cazul Islandei devine din ce în ce mai plauzibil, chiar şi în opinia primului ministru, Geir Haarde, pe fondul unei crize internaţionale ce ia proporţii, relatează Reuters.Şi totuşi, ce înseamnă de fapt falimentul în cazul unei ţări, faţă de falimentul unei companii? Din punct de vedere legal, când o entitate se află în incapacitate de a-şi mai plăti creditorii, este declarată falimentară. Fraza în sine "faliment naţional" nu este, de fapt, un termen economic obişnuit, cu o definiţie clară. În esenţă, ar putea fi interpretată ca situaţia în care un stat nu îşi mai poate plăti datoriile sau nu mai poate strânge valută ca să îşi plătească importurile.
În limbajul economic, "falimentul naţional" ar putea fi definit ca o criză a balanţei de plăţi, scrie Reuters. Balanţa de plăţi măsoară toate plăţile care intră şi ies din ţară.
Ce poate face o ţară în cazul falimentului?
Dacă un stat nu mai are destulă valută ca să îşi plătească importurile, ar trebui să împrumute bani de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) sau de la alte ţări.
Fără această posibilitate, statul nu ar mai putea să importe bunurile şi serviciile de care are nevoie, ceea ce reprezintă un scenariu îngrijorător în cazul Islandei, care se bazează masiv pe importuri.
FMI s-a folosit, de-a lungul timpului, de astfel de împrumuturi pentru ţările membre ca să forţeze anumite schimbări ale politicilor fiscale şi economice, mai scrie Reuters. Unii critici acuză chiar FMI de neîndemânare şi de o obsesie pentru ideologia liberalizării pieţelor.
Pe de altă parte, orice ţară poate împrumuta bani unui alt stat. Islanda plănuieşte, astfel, să înceapă negocierile, marţi, cu Rusia pentru o finanţare estimată la aproximativ 4 miliarde euro (5,5 miliarde dolari).
Ce poate face FMI?
Spre deosebire de alt administrator, în cazul unui faliment, FMI nu preia activele şi datoriile aferente, care, în cazul unui stat, ar reprezenta întreaga naţiune şi toate datoriile sale. Fondul oferă o serie de facilităţi, pentru care percepe o dobândă la o rată corelată cu cea de pe pieţe. De asemenea, oferă facilităţi pentru diminuarea nivelului de sărăcie sau ale şocurilor economice care nu pot fi controlate de un guvern.
Pe pagina de internet a FMI se precizează că "o responsabilitate de bază a FMI este să asigure finanţări ţărilor care se confruntă cu probleme ale balanţei de plăţi". Mai exact, împrumută bani sub condiţiile unui "aranjament" care stipulează politicile şi măsurile pe care ţara respectivă se angajează să le implementeze pentru a rezolva problema respectivă.
FMI nu poate interveni fără să i se ceară ajutorul din parte guvernului ţării aflate în dificultate, dar odată ce acest pas a fost făcut autorităţile şi angajaţii fondului discută etapele şi nevoia de finanţare a statului.
Va veni FMI în ajutorul Islandei?
FMI susţine că a activat deja planuri de urgenţă pentru a oferi împrumuturi ţărilor în criză. Mecanismul de urgenţă asigură un răspuns rapid al fondului, astfel încât o decizie de finanţare să poată fi luată între cinci şi zece zile.
Islanda a declarat de câteva ori că nu a hotărât încă dacă va cere sau nu ajutorul. Statul nu exclude o astfel de posibilitate, dar şi-a exprimat speranţa că nu va fi nevoie să apeleze la ajutorul FMI.
Ce se întâmplă cu datoriile băncilor?
Problema Islandei a pornit în urma datoriilor imense pe care şi le-au făcut băncile sale importante. Conform datelor Thomson Reuters, liderul bancar Kaupthing, împreună cu unele dintre cele mai importante bănci, Landsbanki şi Glitnir, au ajuns să aibă, în total, datorii în valută de 62 miliarde dolari.
Băncile au fost eliminate de pe pieţele de creditare pe parcursul agravării crizei în această săptămână şi au devenit incapabile să mai facă faţă plăţilor pe termen scurt.
După patru zile haotice începute luni, statul preluase controlul asupra majorităţii sistemului său bancar, abandonase o tentativă de salvare a monedei naţionale, oprise tranzacţionările pe bursă, se găsea într-o criză diplomatică în faţa Marii Britanii şi fusese nevoită să ceară ajutor în străinătate.
Statul a preluat băncile în urma unei legi, adoptată în această săptămână, însă primul ministru, Geir Haarde, a ţinut să sublinieze, ulterior, că Islanda nu şi-a asumat, încă, activele şi datoriile băncilor. Mai degrabă şi-a acordat puterea de a le dicta ce să facă, mai scrie Reuters.
