Data fiind situatia actuala a economiei romanesti, dar si a bugetului de stat, autoritatile de control ar putea avea puteri sporite in a stabili veridicitatea fiscala a unei firme. in nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta privind modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala se arata ca in prezent autoritatea de control a ANAF este limitata pentru a permite o abordare eficace a economiei informale. Aceasta autoritate poate fi intarita prin acordarea posibilitatii organelor de inspectie fiscala sa aplice metode indirecte pentru a determina obligatiile fiscale ale unui contribuabil. Ca urmare, este necesara acordarea acestui drept organelor de inspectie fiscala, aceasta masura fiind deosebit de importanta pentru ANAF in abordarea problemei evaziunii fiscale, mai ales in sectoarele informale si ilegale. Introducerea posibilitatii pentru organele de inspectie fiscala de a utiliza metodele indirecte de control constituie una dintre recomandarile importante ale misiunii de asistenta tehnica a FMI acordata ANAF in cursul anului 2009, scrie Curierul National.
in UE se apeleaza des la metodele indirecte
"intarirea capacitatii functiei de control prin reglementarea dreptului organelor de inspectie fiscala de a stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, atunci cand constata ca evidentele contabile si fiscale sau declaratiile contribuabilului nu reflecta situatia de fapt fiscala sau acestea nu le sunt puse la dispozitie. Regula generala, sau altfel spus regula obisnuita sau directa de stabilire a bazei de impunere, are in vedere veniturile si cheltuielile astfel cum acestea sunt inregistrate in evidentele contabile si fiscale. inregistrarea operatiunilor in evidentele contabile si fiscale reprezinta obligatii ale contribuabilului conform diverselor acte normative (de ex. Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata). Or, atunci cand nu exista evidente contabile sau acestea nu reflecta situatia reala, organele fiscale trebuie sa recurga la o abordare indirecta pentru determinarea bazei de impunere. Aceasta inseamna ca se pleaca de la un element al bazei de impozitare prezumat a fi corect (de ex. o factura de utilitati – energie electrica, apa; sumele existente in conturi bancare, etc.) sau alte asemenea elemente si se face reconstituirea veniturilor si dupa, caz, a cheltuielilor”, potrivit Ordonantei.
