Totul despre contractul de franciza

Aflata intr-o continua expansiune si in Romania, franciza se intrevede ca o reteta legala care permite „copierea” unei afaceri de succes. Franciza, in intelesul sau larg, reprezinta reteaua care leaga titularul afacerii de succes de comerciantii interesati in dezvolatrea propriei afaceri. Mijlocul juridic care asigura legatura este contractul de franciza.

Desi clauzele sale sunt o combinatie de clauze specifice mai multor tipuri de contracte, cum sunt contractul de inchiriere, contractul de asociere in participatiune, contractul de know-how sau contractul de munca, contractul de franciza are un statut juridic autonom, bucurandu-se de reglementari specifice proprii.

In sistemul de drept romanesc cadrul juridic care trebuie respectat la redactarea contractului de franciza este reprezentat de Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, republicata in Monitorul Oficial nr. 180 din 14 mai 1998 („Legea”).

Legea nu defineste contractul de franciza, ci doar franciza ca tehnica de comercializare. Am putea defini contractul de franciza ca fiind acel contract prin care francizorul se obliga sa puna la dispozitia francizatului un nume comercial, insemne comerciale si un know-how verificat, asistenta tehnica si comerciala, pentru ca francizatul, in schimbul platii unei redevente, sa poata exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului.

Este de retinut faptul ca francizorul transmite numai dreptul de folosinta asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial, insemnele comerciale si know-how-ul), iar nu dreptul de proprietate asupra acestora.

Conform Legii, francizorul este un comerciant, titular al drepturilor asupra unei marci inregistrate care asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate, dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, care utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsului, iar beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de catre francizor, care adera la reteaua de franciza.

Urmarind structura Legii, in prezentarea noastra vom distinge o faza precontractuala (A), o faza contractuala (B) si o faza postcontractuala (C).

(A) Faza precontractuala

Aceasta este perioada primordiala a procesului de francizare, cand francizorul face publice anumite informatii despre afacere cu scopul selectiei de francizati, iar francizatii „aleg” francizorul pe baza informatiilor care li se pun la dispozitie.

Candidatii la franciza trebuie sa actioneze dinamic si sa isi creeze o imagine reala asupra capacitatii proprii manageriale si financiare de integrare in reteaua de franciza, informandu-se asupra modalitatilor practice de exploatare a unui fond de comert in franciza.

Pentru obtinerea informatiei complete, francizorul este obligat sa puna la dispozitia francizorului datele despre (i) experienta dobandita si transferabila, (ii) conditiile financiare ale contractului (iii) elementele care permit francizatului sa faca calculul rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul financiar, (iv) obiectivele si aria exclusivitatii acordate, precum si (v) durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii si cesiunii drepturilor contractuale.

Publicitatea relativa procesului de selectie trebuie sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu contina informatii eronate, iar documentele publicitare care prezintã rezultatele financiare previzionate ale unui francizat trebuie sã fie obiective si verificabile.

(B) Faza contractuala

Contractul de franciza va fi astfel redactat incat sa reflecte interesele membrilor retelei de franciza si sa protejeze drepturile de proprietate industriala sau intelectuala ale francizorului. Principalul interes al membrilor retelei este dezvoltarea retelei. Gradul de dezvoltare al acesteia este direct proportional cu bunastarea membrilor sai.

Legea prevede clauzele minimale care trebuie sa se regaseasca in orice contract de franciza si anume: obiectul contractului, drepturile si obligatiile partilor, conditiile financiare, durata contractului (care trebuie apreciata astfel incat francizatul sa isi poata amortiza investitiile efectuate si care de regula este intre 3 si 10 ani), conditiile de modificare, prelungire si reziliere a contractului, cu stabilirea clara a circumstantelor care pot determina rezilierea fara preaviz si a unui termen de preaviz rezonabil pentru cazul in care francizorul nu doreste reinnoirea contractului.

In functie de necesitatile practice, urmatoarele clauze pot fi incluse in contractul de franciza: (i) dreptul francizorului de a dezvolta conceptul de franciza, (ii) conditiile recuperarii de catre francizor a elementelor corporale si incorporale care ii apartin in caz de cesiune a drepturilor francizatului decurgand din contract, (iii) conditiile de utilizare de catre francizat a semnelor de atragere a clientelei apartinand francizorului, (iv) clauza de neconcurenta, (v) clauza de confidentialitate, (vi) clauza de exclusivitate teritoriala, (vii) clauza de aprovizionare exclusiva sau (viii) clauza de preferinta in caz de instrainare a francizei.                                    

Exista anumite obligatii care, fiind prevazute de Lege, revin partilor chiar daca ele nu sunt indicate expres in contractul de franciza. In acest sens, francizorului este obligat (i) sa detina si sa exploateze o activitate comerciala anterior lansarii retelei de franciza pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza, (ii) sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala transferate, (iii) sa asigure francizatilor sai o pregatire initiala, precum si asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta, pe toata durata existentei drepturilor contractuale. La randul sau, francizatul are obligatia (i) sa dezvolte si sa mentina identitatea retelei de franciza precum si reputatia acesteia, (ii) sa furnizeze francizorului orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei sale financiare reale, (iii) sa nu divulge tertilor know-how-ul furnizat de catre francizor, atat pe toata durata contractului de franciza, cat si ulterior.

Prin mentinerea identitatii retelei de franciza precum si a reputatiei acesteia se intelege in primul rand respectarea standardelor de calitate ale afacerii transmise. Mai cu seama in cazul francizei asa-numite „business format”, principala obligatie a francizatului este aceea de a respecta in detaliu modelul transmis de catre francizor. Exemplul clasic este acela al retelei de franciza Mc Donald’s  al carui succes s-a propagat in plan international tocmai datorita conceptului de activitate standadizat.

In ce priveste pretul contractului de franciza numit redeventa (royalty), acesta se plateste de catre francizat periodic, iar cuantumul sau difera in functie de criteriile alese de catre parti (procent din cifra de afaceri/ marja comerciala sau o taxa fixa in cazurile in care francizorul nu are un control eficient al volumului de vanzari). Redeventa acopera cheltuielile francizorului legate de asistenta continua acordata francizatilor, cele legate de dezvoltarea si eficientizarea sistemului, precum si un profit. Sunt cazuri in care se prevede o redeventa periodica minima pentru a garanta un prag minim de remunerare a francizorului.

In afara de pretul contractului, in costul francizei mai pot intra si alte cheltuieli. Pentru dreptul de intrare in retea francizorul poate pretinde o taxa de intrare, iar in derularea contractului taxe de publicitate, precum si, daca este cazul, taxe de exclusivitate sau taxe de training.

Taxa de intrare se plateste o singura data si este destinata sa acopere cheltuielile facute de francizor in cadrul procesului de recrutare, precum si pentru asigurarea sprijinului francizatului pana in ziua inaugurarii afacerii. Taxa de intrare poate fi platita distinct sau sub forma unei garantii ori prin remunerarea personalului francizorului pus la dispozitia francizatului.

Taxa de publicitate nu este un venit al francizorului, ci este o suma destinata promovarii retelei de franciza. Potrivit legislatiei fiscale, taxa de publicitate reprezinta cheltuiala deductibila la impozitul pe profit. Aceasta poate fi inclusa în revedenta sau poate fi prevazuta distinct.

Taxa de exclusivitate se datoreaza in cazul in care partile incheie un contract de exclusivitate in beneficiul francizatului pentru o anumita raza teritoriala. Ca regula, exclusivitatea este conditionata de o cifra de afaceri minima, numarul consumatorilor si perspectiva cresterii acestui numar. Legea prevede ca taxa de exclusivitate trebuie sa fie proportionala cu taxa de intrare.

Taxa de training a personalului francizatului acopera costurile francizorului cu masa, cazarea, calatoria, precum si costul pregatirii propriu-zise. In contracte partile cad de acord de regula ca francizatul sa isi inceapa activitatea numai dupa participarea la cursul de instruire organizat de catre francizor.  

La incheierea contractului, francizatul trebuie sa aiba in calcul si acele cheltuielile necesar a fi facute cu procurarea mijloacele de care are nevoie in derularea afacerii, cum sunt cele cu achizitionarea/inchirierea spatiului comercial, a echipamentelor sau cu salariul personalului propriu.

Ca regula, contractul de franciza inceteaza prin expirarea termenului pentru care a fost incheiat, prin rezilierea sau anularea acestuia. Pentru ca este un contract care se incheie in considerarea anumitor calitati ale francizatului, in urma unui riguros proces de selectie, franciza va inceta si la momentul decesului uneia dintre parti, al punerii acesteia sub interdictie judecatoresca (daca este vorba de o persoana fizica) sau la momentul falimentului ori transformarii persoanei juridice.

Avand in vedere ca francizatului i s-a transmis numai un drept de folosinta asupra semnelor de atragere a clientelei, iar nu dreptul de proprietate asupra acestora, la incetarea contractului, drepturile incorporale transmise francizatului vor reveni francizorului, iar francizatul nu le mai poate exploata.

(B) Faza postcontractuala

La incetarea raporturilor contractuale, relatiile dintre parti trebuie sa respecte regulile unei concurente loiale. In acest sens vor fi incidente obligatiile asumate prin clauza de confidentialitate sau clauza de neconcurenta.

In ideea pastrarii identitatii comune si reputatiei retelei de franciza, prin aceste clauze se urmareste nedivulgarea know-how-lui de catre fostul francizor, precum si impiedicarea acestuia de a se lansa intr-o activitate concurenta sau susceptibila de a fi concurenta cu activitatea francizorului. In acord cu legislatia concurentei, pentru a fi apreciate ca valabile, clauzele de neconcurenta trebuie sa fie indispensabile protectiei know-how-lui tranferat de catre francizor, limitate in timp, spatiu si sub aspectul obiectului.

In masura in care pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe o parte din piata romaneasca, acordurile de franciza incadrate in categoria intelegerilor verticale trebuie aduse la cunostinta Consiliul Concurentei. Pentru a evita sanctionarea, inainte de incheierea contractului, partile pot adresa Consiliului Concurentei o cerere de certificare prealabila a neinterventiei prin care sa se confirme ca nu exista temei pentru interventia Consiliului Concurentei in sensul interzicerii acordului. Daca insa contractul a fost incheiat, precum si in cazul in care nu este certificata neinterventia, partile pot face cerere de exceptare de la aplicarea legislatiei concurentei, prin incadrarea pe categorii. Atunci cand Consiliul Concurentei constata ca acordul nu indeplineste conditiile de exceptare, va stabili un termen pentru modificarea acordului, in sensul incadrarii pe categoriile exceptate. Daca insa renegocierea acordului cu scopul incadrarii pe categorii de exceptare nu are sau nu poate avea loc, ca ultima solutie, partile pot solicita Consiliului Concurentei dispensa pentru acordarea beneficiului exceptarii individuale.

Desi franciza nu este o reteta care sa asigure succes garantat, avantajele acestui sistem pot fi imense atunci cand exista capacitatea financiara, manageriala si coordonare intre partile la contract. In articolele care urmeaza ne propunem sa prezentam cateva recomandari in ce priveste redactarea clauzelor specifice contractului de franciza precum si cateva modele de afaceri lansate in franciza.

 Contractul de franciza-Avocat Iulia Ionescu, S.C.A  Vilau & Mitel