Dr. av. Radu Pavel subliniază necesitatea unei clarificări între neglijențele sau abaterile profesionale și acele fapte din mediul privat care, îndeplinite în anumite condiții legale, atrag răspunderea penală. Exemple de astfel de fapte sunt abuzul în serviciu, uzurparea funcției, darea și luarea de mită, traficul de influență sau divulgarea neautorizată a informațiilor.
Când se aplică legile despre „infracțiuni în serviciu” angajaților din privat?
Deși majoritatea prevederilor referitoare la infracțiunile în serviciu au fost redactate raportându-se la funcționarii publici, articolul nr. 308 din Codul Penal extinde aplicabilitatea unor astfel de texte și persoanelor care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice. Prin urmare, angajații firmelor private pot fi trași la răspundere pentru anumite infracțiuni în serviciu și de corupție, beneficiind totuși de o reducere a limitelor pedepsei cu o treime.
Pot răspunde penal și firmele?
Conform art. 135 din Codul Penal, persoanele juridice – cu excepția statului și a autorităților publice – pot fi considerate responsabile penal. Pedeapsa principală este amenda, iar măsurile complementare pot include dizolvarea companiei în cazuri grave, suspendarea activității, plasarea sub supraveghere judiciară sau închiderea unor puncte de lucru. În astfel de situații, un avocat specializat în drept comercial poate colabora cu un avocat penalist pentru gestionarea cauzei.
„Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte. De aceea, este esențial să fie analizate atât implicarea companiei, cât și contribuția fiecărei persoane la fapta cercetată. Un avocat specializat în drept penal poate evalua riscurile juridice și poate construi o strategie de apărare adaptată circumstanțelor concrete ale cauzei”, a declarat Dr. Av. Radu Pavel, avocatul coordonator al Societății de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.
Încălcarea regulamentului intern – când devine infracțiune?
Încălcarea regulamentului intern reprezintă, în primul rând, o abatere disciplinară. Răspunderea penală intervine doar dacă sunt îndeplinite elementele unei infracțiuni prevăzute de lege. Articolul 297 din Codul Penal privind abuzul în serviciu a fost modificat după Decizia 405/2016 a Curții Constituționale, iar în 2023 textul a fost adaptat: abuzul în serviciu se referă acum la neîndeplinirea unui act prevăzut de lege sau la îndeplinirea lui cu încălcarea legii, cauzând o pagubă sau vătămând interesele unei persoane fizice sau juridice. Dacă nu s-a încălcat o dispoziție legală, nu se poate reține infracțiunea abuzului în serviciu, deși pot exista sancțiuni disciplinare, administrative, civile sau alte infracțiuni penale aplicabile.
În cazurile ce privesc încălcări ale obligațiilor de serviciu, un avocat specializat în dreptul muncii poate evalua în ce măsură acuzațiile corespund faptelor și ce măsuri poate dispune angajatorul fără declanșarea unor proceduri penale.
Când o greșeală devine infracțiune?
Distincția esențială este forma de vinovăție: abuzul în serviciu implică intenție, iar neglijența vizează acte comise fără intenție. Neglijența poate produce aceleași consecințe materiale sau patrimoniale, dar atrage pedepse mai blânde, ținând cont de lipsa intenției.
Alte conduite grave la serviciu
Conflictul cu un client poate depăși sfera disciplinară: jignirile, amenințările sau violențele pot atrage răspundere penală, iar pedepsele pentru infracțiuni precum amenințarea sau lovirile pot fi majorate cu o treime dacă fapta este comisă în exercitarea atribuțiilor. Uzurparea funcției intervine când o persoană îndeplinește acte care nu intră în atribuțiile sale, cauzând consecințe asemănătoare abuzului în serviciu; pedeapsa prevăzută este închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, reglementată de art. 299 din Codul Penal, incriminează solicitarea de favoruri sexuale în schimbul îndeplinirii unui act de serviciu sau folosirea poziției de superioritate asupra unui angajat pentru obținerea unor favoruri sexuale; hărțuirea sexuală este reglementată distinct la art. 223.
Corupția – când este suficientă o promisiune?
Exemplificarea corupției: A este furnizorul, B intermediarul, C directorul. Traficul de influență apare dacă B pretinde că are influență asupra lui C și cere bani pentru a promite că îl va convinge pe C să încheie un contract cu A. B răspunde penal dacă solicită, acceptă promisiunea sau primește bani ori alte foloase pentru presupusa influență. A poate fi vinovat de cumpărare de influență dacă promite sau oferă foloase lui B. Darea și luarea de mită sunt fapte înrudite, doar că lipsind intermediarul: A oferă sau dă bani lui C pentru a obține semnarea unui contract, iar C este vinovat de luare de mită dacă acceptă sau solicită sumele.
Societatea de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații recomandă consultarea unui avocat penalist care să asiste persoanele acuzate de corupție, să le reprezinte în instanță și să analizeze circumstanțele pentru a urmări o soluție cât mai favorabilă.
Confidențialitatea în companii
În mediul privat, violarea corespondenței poate interveni dacă un angajat accesează corespondența altui angajat, inclusiv e-mailuri. Totuși, simpla intrare în posesia unei corespondențe care nu îi era destinată nu constituie automat infracțiune: dacă o scrisoare a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșeală, persoana care află conținutul nu este automat vinovată, decât dacă îl divulgă ulterior în condiții interzise de lege.
Confidențialitatea acoperă și informațiile secrete de serviciu pe care angajații le dețin datorită atribuțiilor lor. Divulgarea informațiilor secrete sau nepublice, care afectează interesele unei persoane, poate constitui infracțiune; în situații speciale, dacă divulgarea conduce la comiterea unor infracțiuni împotriva unor persoane protejate de lege, limitele pedepsei pot fi mai severe. Când divulgarea este realizată din culpă, această formă de vinovăție este luată în considerare la încadrarea juridică și conduce, de regulă, la pedepse mai blânde decât în cazul intenției.
Când consecințele sunt deosebit de grave
Pentru anumite infracțiuni în serviciu, producerea unor consecințe deosebit de grave agravează răspunderea penală: limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Codul Penal consideră „consecințe deosebit de grave” producerea unei pagube materiale mai mari de 2.000.000 de lei. Această formă agravată poate fi aplicabilă, între altele, pentru abuz în serviciu, neglijență în serviciu, uzurparea funcției și divulgarea informațiilor secrete sau nepublice.
Concluzie
Răspunderea penală în cadrul unei companii trebuie evaluată distinct față de răspunderea disciplinară, internă sau civilă, în funcție de fapta concretă, forma de vinovăție și consecințele produse. Analiza detaliată a implicării companiei și a contribuției fiecărui angajat este esențială pentru determinarea răspunderii.
Articol furnizat de KomuniK – Comunicate de presa
