Anul acesta au fost demarate procesele de digitalizare prin PNRR, care includ programe de creștere a competențelor digitale. România, codașă în clasamentul european al competențelor digitale (DESI), are acum o oportunitate uriașă, cu sume considerabile alocate pentru digitalizare.
Ce constatăm însă în implementarea proiectelor finanțate este faptul că sunt acceptate și chiar încurajate compromisuri de slăbire a exigențelor de evaluare. Dacă înainte ne raportam la standarde de certificare internaționale precum ICDL, Microsoft sau Oracle, care și-au demonstrat impactul și eficiența în creșterea competențelor digitale, acum, în goana după digitalizare, riscăm să confundăm democratizarea noilor tehnologii și competențele digitale aferente cu acceptarea oricărui așa-zis sistem de evaluare și certificare, ca indicator de atingere a rezultatelor urmărite.
4 exemple de ineficiență și irosire a banilor:
1. De multe ori, programele de însușire a competențelor digitale nu includ evaluări și certificări cu recunoaștere internațională, europeană sau măcar națională. În cazul în care există evaluări, acestea sunt pur formale. Situația cea mai frapantă o constituie examenul de competențe digitale din cadrul examenului național de Bacalaureat, care nu are un prag de promovabilitate, reprezentând doar o formalitate de prezentare la examen. Totodată, competențele digitale specifice pentru funcționarii publici au început să fie recunoscute prin referire la participarea la orice tip de program de formare, chiar și din curricula universitară, chiar dacă ea nu are nicio legătură cu profilul profesional actual.
2. În plus, se remarcă o tendință de repartizare a proiectelor finanțate pe criterii care nu au nicio legătură cu selectarea pe baze competitive a celor mai buni furnizori de training și certificare pentru competențele digitale. Un exemplu din PNRR îl constituie proiectul de formare în pedagogie digitală a 100.000 de cadre didactice, care riscă să fie lăsat doar în responsabilitatea Caselor Corpului Didactic. Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă bibliotecile publice, desemnate să se ocupe de alfabetizarea digitală a 100.000 de cetățeni, deși suntem cu toții conștienți de stadiul în care se află multe dintre bibliotecile publice din România.
3. Deși avem competențe digitale de bază mult sub media UE pentru forța de muncă activă în IMM-uri, multe proiecte sunt orientate către competențe digitale avansate, pentru care nu există o masă critică de candidați care să aplice.
4. Pe lângă toate acestea, există și impedimente birocratice și întârzieri în furnizarea platformelor pe care urmează să se desfășoare cursurile și testările din cadrul proiectelor, ceea ce riscă să ducă la pierderea unor sume importante din PNRR.
În acest moment riscăm să irosim banii europeni în proiecte ineficiente, prefăcându-ne că facem digitalizare. Absorbția fondurilor europene nu ar trebui să fie un obiectiv în sine, ci un mijloc pentru a digitaliza România cu adevărat.
“În România, dintotdeauna ne-a fost teamă de o evaluare reală. Atunci când stăm prost în clasamente, în loc să facem ceva concret ca să creștem, avem obiceiul de a coborî ștacheta de evaluare, pentru a părea că stăm mai bine. Experiența Poloniei ar trebui să fie un avertisment clar: deși a absorbit foarte bine bani europeni pentru dezvoltarea aptitudinilor digitale, nu a urcat în clasamentul DESI pentru că programele de formare aplicate nu au urmărit evaluarea și certificările la standarde de înaltă calitate. Haideți să nu ne pierdem într-o digitalizare superficială și neperformantă, să nu irosim banii europeni și această ocazie de a ne dezvolta ca țară”, a spus Irinuca Văduva, Director General ICDL.
Articol furnizat de KomuniK - Comunicate de presa
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro