Dreptul afacerilor pentru 2007, un seminar mult asteptat

Profesori universitari din Germania, Franta si respectiv, Olanda, profesori de drept din Cluj si Bucuresti, precum si reputati avocati din Bucuresti au participat  la Conferinta internationala  « Dreptul afacerilor pentru 2007 », care a avut loc, in perioada 13-14 aprilie la Facultatea de Drept din Bucuresti. Discutiile s-au axat pe cele doua modificari masive aduse anul trecut legislatiei insolventei si, respectiv, celei a companiilor (Legea nr.85/2006 a insolventei si Legea nr.441/2006 de modificare a Legii societatilor comerciale). Printre cei care au conferentiat s-au putut remarca prof. Christa Jessel-Holst de la Institutul Max Planck din Hamburg, consultantul strain desemnat de Ministerul Justitiei pentru elaborarea proiectului modificarii Legii societatilor comerciale, precum si prof. Ion Turcu, unul dintre principalii autori ai proiectului Legii insolventei. Prof. Bob Wessels de la Universitatea Libera din Amsterdam a prezentat ultimele evolutii ale acquis-ului comunitar in domeniul insolventei, emitind ideea interesanta a revizuirii Regulamentelor si Directivelor europene in domeniu, pentru a fi adaptate noii realitati de dupa 2004 a integrarii celor 12 noi state in UE. S-a observat ca aceste acte comunitare au avut in vedere situatia din 2001, cind in UE existau doar 15 din cele 27 actuale membre ale Uniunii. Un numar de 12 state membre care sa-si poata spune parerea asupra acestor acte comunitare este suficient pentru a provoca macar o dezbatere, daca nu o revizuire. Prof. Ph. Roussel – Galle a prezentat noua reglementare franceza a procedurii salvgardarii intreprinderii, reglementare care ar putea fi un reper pentru Romania, in ideea emiterii unui act normativ care sa permita preventia insolventei si tratamentul extrajudiciar al dificultatilor intreprinderii. Un proiect de lege a concordatului preventiv este in prezent pe rolul Parlamentului, avind sustinerea Ministerului Justitiei.

Recenta modificare a Legii societatilor comerciale a fost bine primita in mediul academic, intrucit a impus celor aproape 11.500 de societati pe actiuni romanesti introducerea principiilor guvernarii corporatiste, a reglementat mai coerent modul de organizare si de luare a deciziilor adunarilor generale ale actionarilor, administrarea societatilor pe actiuni, drepturile actionarilor minoritari, exercitiul potential abuziv al drepturilor de vor, procedura fuziunii si cea a divizarii, societatea cu personalitate juridica fictiva sau aparenta. O parte a mediului de afaceri s-a aratat, totusi, ostila acestor modificari, prin critica in primul rind a interdictiei cumulului unui mandat de administrator/manager cu un contract de munca si, in al doilea rind, a obligatiei managerului societatilor pe actiuni de a se asigura pentru raspundere profesionala. Din dezbateri a reiesit ca aceste critici sunt neintemeiate, intrucit societatile pe actiuni romanesti, unicele destinatare ale noilor reguli de guvernare corporatista, au imperioasa nevoie de adaptarea la principiile guvernarii corporatiste. Atitudinea permisiva fata de aceste principii, prezente la nivel global in corporatii, va permite intreprinderilor romanesti sa concureze cu corporatiile europene sau din alte tari dezvoltate, iar controlul managerului si separatia puterilor in cadrul societatilor pe actiuni reprezinta principalele tinte ale guvernarii corporatiste.

Managerul-mandatar este o persoana independenta, care isi poate asuma riscuri, inclusiv riscul de a fi demis, ceea ce managerul-salariat nu este.
Legea societatilor comerciale, insa, sufera de multe inconveniente. Spre exemplu, institutia auditorului intern este foarte confuz reglementata, iar notiunea si regimul juridic al grupului de societati sunt complet straine Legii societatilor comerciale.

Noua Lege a insolventei a impus institutii noi, cum ar fi procedura simplificata de faliment, procedura care va permite asanarea mediului economic romanesc de imensul balast de societati comerciale create incepind cu anul 2001, odata cu simplificarea procedurii de infiintare a acestora. Banca Mondiala si Comisia Europeana au constatat inca din 2003-2004 si au atras atentia autoritatilor romanesti ca nu exista o procedura rapida de exit al afacerilor in Romania si ca in anul 2001 s-a creat o falie intre procedura de infiintare a unei firme si cea de radiere a acesteia.

Dupa statisticile Registrului Comertului, exista in jur de 250.000 de firme la nivel national care nu au functionat, motiv pentru care a fost instituita procedura simplificata de faliment, in cadrul careia nu mai este permisa reorganizarea judiciara, ci doar falimentul, urmat de radiere. Desi pare o procedura de exceptie, totusi, datorita « cantitatii » de societati care sunt in ipoteza procedurii simplificate, se va dovedi ca procedura simplificata va deveni regula, intrucit peste 90% din cazurile de insolventa vor fi acoperite de aceste proceduri. Procedura simplificata de faliment nu este insa singura modificare majora a regimului insolventei comerciale. Legea din 2006 a restrins participarea judecatorului in procedura la atributiile sale jurisdictionale, cele comerciale si manageriale fiind deplasate catre practicianul in insolventa, care va fi supravegheat in aceste privinte de comitetul creditorilor; reorganizarea judiciara a redevenit o modalitate a procedurii, incetand a mai fi o prioritate a acesteia; s-a permis creditorilor sa preia afacerea debitorului; s-au precizat mai bine raporturile debitorului in insolventa cu furnizorii sai etc.

Cu toate acestea, din dezbateri a reiesit ca Legea sufera de inconvenientul slabei cunoasteri in mediul de afaceri. Intreprinzatorii in Romania se tem sa apeleze la aceasta lege, in timp ce in Franta, spre exemplu, procedura de salvgardare pare a fi devenit un sport national. In plus, legiuitorul roman si guvernul roman prefera in continuare procedurile de privatizare sau lichidare – netransparente si greu de controlat judiciar – procedurilor de insolventa. In fine, legislatia insolventei este inca prea stufoasa, fiind « imprastiata » in mai multe legi, desi pentru coerenta toate normele relative la aceste proceduri ar trebui reunite intr-un cod.

Este de retinut ca, in mod surprinzator, dar fericit, Ministerul Justitiei isi propune, pe termen mediu, sa amendeze Legea societatilor comerciale pentru a reglementa grupul de societati, precum si sa pregateasca un nou cod, Codul insolventei.