Despre moarte si servicii de profil – Guest Post

Categorie: Pe scurt

Pana in ultima clipa am crezut ca divinitatea se va indura de mine si ca nu imi va lua mama. M-am rugat si m-am mintit ca de la ea va incepe nemurirea, desi suferinta ei a fost mai presus decat putea sa indure!
Toata ziua si-o petrecea in pat, abia o ridicam si cu mare greutate ii faceam baie. Afara nu putea iesi decat cand o scoteam in carucior, din cauza imunitatii scazute ii apareau bube pe tot corpul.
Se intoxica de la orice, se deranja la stomac si voma. Mi-am divinizat mama, de aceea as fi preferat sa o pot ingriji pana la 100 de ani.
De fapt sufletul meu era intr-un chin titanic. Jumatate ar fi facut orice ca mama sa traiasca si sa nu raman singura in casa mare, cealalta se topea de mila ei fiindca nu ii puteam alina suferinta.
Doar cand mi-a spus soptit ca moare si ca ii pare rau ca ma lasa singura, toti fratii mei sunt in Spania, am aprins lumanarea, i-am luat mainile in mainile mele si am mangaiat-o pe frunte sa nu-i fie frica. Imi feream privirea sa nu imi vada lacrimile si am avut puterea sa ii inchid ochii, cand mana ei nu a mai strans mana mea.
Abia cand s-a terminat, m-am asezat pe pat si am inceput sa plang in hohote. Ce puteam sa fac eu, singura cu un mort in casa?
Mi-am deschis computerul si lacrimile au inceput sa curga pe tastatura, cand m-am trezit cautand servicii de pompe funebre.
Mama zambea pe pat fericita, eliberata, iar eu ma simteam singura, tradata, in inima mea se infipsese boldul cu fasia de doliu.
Primii in topul cautarilor au fost profesionistii de la Funerare-servicii.
Pe masura ce vorbeam cu expertul funerar, linistea alunga teroarea din suflet. Mi-au spus ca vor veni, vor lua trupul mamei si il vor trata cu deferenta facand tot ceea ce se face in cazul unui deces.
Imi era greu sa ma ridic din pat, casa se invartea cu mine. Mi-am sunat fratii si am anuntat si fratii mamei, dar nimeni nu ma putea ajuta. Fratii mei erau plecati si nu puteam veni mai repede de 3-4 zile, fie cu avionul, in cazul fericit in care gaseau bilete, fie cu autocarul sau cu masinile personale si tot ar fi facut cateva zile pe drum.
Fratii mamei, niste batrani ce vor veni sprijiniti de copiii lor sa o vada si vor plange mult de tooot sa imi sfasie mie inima.
Abia le-am deschis celor care au venit sa ia trupul mamei, iar ei si-au facut timp sa imi faca un ceai, sa imi dea o pastila si sa ma incurajeze.
Cand mi-am revenit putin, am pus la punct detaliile. I-am rugat sa o tina pe mama in conditii de maxima igiena pana i se intorc toti copiii, fiindca asa era drept. M-au asigurat ca mama va avea parte de cele mai bune tratamente, toaletarea si imbalsamarea vor fi facuta cu maxima responsabilitate si respect, sicriul si hainele vor fi de calitate, mancarea pentru parastas, asa cum ii placea ei.
Astazi, stiind ca am facut totul cum se cuvine, privesc cu detasare totul, dar casa mi se pare prea mare si goala si singuratatea ma striveste.

Cauti Gazduire Web? Alege Speedhost.ro


Alte articole

Adauga comentariu