Faptul ca dupa criza, bancile care au realizat pierderi uriase nu au putut fi declarate in stare de faliment a demonstrat ca acestea nu se supun numai regulilor economiei de piata, ci indeplinesc si functii de furnizoare de utilitati publice. S-a evitat o criza asemanatoare celei din 1929 prin acceptarea faptului ca falimentarea bancilor vinovate ar fi produs efecte devastatore asupra comunitatilor umane pe care acestea erau presupuse sa le serveasca.
Acest articol publicat in categoria „Revista Presei” poate fi citit integral in „Ziarul Financiar„.
Click aici pentru vizualiza articolul integral articolul – „Daca acceptam ca bancile sunt furnizoare de utilitati publice, va trebui sa acceptam si ca orice reglementare a activitatii lor fara studiu de impact poate crea risc sistemic„.
