Tehnica de ralizare
Se plaseaza o cantitate mica de pasta pe un vas si se aduga un volum aproximativ egal de liant. Se amesteca pana la omogenizare. Daca se utilizeaza galbenusul de ou (acesta trebuie sa fie proaspat), atunci se adauga fie otet sau vin alb (in unele cazuri chiar si apa distilata), pentru a preveni craparea stratului dupa uscare.
Aceasta vopsea nu poate fi pastrata mult timp (depozitata) in forma preparata. Dupa uscare, vopseaua are un finisaj mat, asemenea unui pastel, iar aplicarea unui vernis duce la intunecarea culorilor.
Tempera cu ou nu este o vopsea flexibila si necesita suprafete rigide, usor absorbante, datorita propietatii slabe a liantului de a adera la suport. Pigmentii utilizati de pctorii medievali erau toxici. Astazi acesti pigmenti sunt sintetici, dar nu exclud si unele proprietati nocive, care necesita masuri speciale de siguranta. Tempera actuala este ambalata in tuburi, iar in componenta ei se intalnesc conservanti.
Avantaje ale picturii tempera
• Longevitatea lucrarilor si pastrarea culorilor in timp (cu usoare tendinte de decolorare);
• Uscarea rapida a culorii tempera; straturile aplicate alternativ se usuca repede;
• La aplicarea culorilor deschise peste inchise, amestecul nu se murdareste;
• Culoarea tempera poate fi aplicata prin hasurari liniare (care sporeste efectul de volum), glazuri fluide sau acoperirea suprafetelor compacte.
Pictura tempera nu este o alternativa, este un stil prin care artistul isi exprima personalitatea. Indiferent daca alege culorile gata preparate sau si le pregateste singur, investind in acest proces suflet si daruire, acestea au menirea de a deveni o expresie a imaginatiei sale. In masura in care pictura tempera are o traditie adanca in timp, merita sa ne gandim la clasicitatea ei, la inteligenta artistilor care au practicat aceasta tehnica, dar si la sacrificiul lor in numele artei, lucrand cu substante toxice, care le puteau afecta sanatatea.
» Preluat de pe LivePr.ro – Culori tempera profesionale vibrante si intense
