Scrisori din carantina (I) - "Brokerul fugar" Cristian Sima
În primăvara lui 1914, omenirea trăia liniştită şi nimeni şi nimic nu prevestea ce avea să vină. Monarhiile conduceau Europa, unele mai blând, ca-n UK, altele foarte dur, ca-n Rusia. Revoluţia industrială crease clasa muncitoare, care începea să protesteze împotriva exploatării. Când clasa conducătoare simte că nu poate face faţă cerinţelor propriului popor, apelează întotdeauna la naţionalism. Ideea unui mic război, rapid, care să hiperbolizeze sentimentele naţionale, a apărut logic în mintea conducătorilor. Atentatul de la Sarajevo le-a dat motivul să-l înceapă. Germania se dezvoltase mult peste locul ei în lumea de atunci şi voia să-şi ia partea leulul. Primul Război Mondial a început într-o euforie totală, naţionalismul a mobilizat popoarele şi le-a făcut să uite de grijile cotidianului. Soldaţii mâncau mai bine de la cazarmă şi pe front decât acasă şi nici nu mai trebuiau să muncească în fabrici şi la câmp 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. Dar socoteala de acasă nu a functionat şi în piaţă, războiul a durat 4 ani şi a făcut zeci de milioane de morţi. Cu cât războiul ţinea mai mult, cu atât soldaţii se întrebau pentru ce se bat. După război, lumea s-a schimbat brusc, multe monarhii au dispărut, a apărut comunismul în Rusia, dar sigur omenirea nu a învăţat nimic din acea experienţă, ca dovadă că la 20 de ani a repetat-o cu pagube şi mai mari.
Poate nu vi se par posibile similitudinile cu perioada actuală, dar eu aş încerca să vi le găsesc.
În 2019, omenirea se afla într-o frumoasă letargie de idealuri, ideologii şi cunoaştere. Valorile societăţii erau doar succesul financiar şi social. Nu mai conta ce ştii, ce cunoşti, ce gândeşti, ci doar câţi bani faci, ce poziţie ai în societate, cât de tânără e nevasta, ce maşină ai, ce telefon ai şi, nu în ultimul rând, câte like-uri şi followers-i ai pe Facebook. Cu noile tehnologii, media reuşea să manipuleze întreaga omenire. Cu noile tehnologii, unul ca Trump a ajuns preşedinte şi UK-ul a făcut Brexitul. Robert Mercer şi Cambridge Analityca au demostrat că pot falsifica referendumuri şi alegeri perfect democratice doar cu puterea tehnologiei, lumea putea fi uşor manipulată. Ni se aruncau în faţă nişte valori, pe care, deşi la început nu le agream, cu timpul ajungeam nu doar să le adoptăm, dar chiar să le susţinem fanatic.
Apoi a apărut „virusake”, un fel de atentatul de la Sarajevo. Virusul a aruncat economia mondială în aer. El a lovit în toate clasele sociale, dar mai ales în micile afaceri. Ce au făcut guvernanţii? Cum un război nu mai era de actualitate, s-au apucat de tipărit bani masiv şi au izolat lumea în casă, cu salariul plătit din banii tipăriţi. Exact ca în 1914, câştigai bine, nu mai munceai deloc şi, cum nu puteai să ieşi să cheltuiești, economiseai şi mai mult. O metodă ideală pentru a calma situaţia dacă totul nu ţine prea mult. Conducătorii se chinuie să salveze orice viaţă, chiar şi a bătrânilor de 90 de ani şi noi stăm acasă plătiţi. Cum să nu fii impresionat de asta?! Dar dacă situaţia se prelungeşte? Entuziasmul soldaţilor din 1914 dispăruse total în 1916, de data asta cât va ţine?
Carantina asta e necesară pentru toţi, e un fel de catharsis după euforia ultimilor 30 de ani. Idolii au dispărut de pe scenă, fotbaliştii nu mai joacă, actorii celebri nu mai fac filme, concertele cu marile vedete s-au anulat şi, nu în ultimul rând, chiar şi cei mai bogaţi au văzut cum acţiunile lor la bursă scad dramatic şi repede. O să-mi spuneţi că e o comparaţie desuetă, până acum au murit 200000 de oameni, cam cât la Verdun în două zile de lupte. Da. Aşa e! Dar, ca să nu moară mai mulţi, economia mondială s-a închis, America are 24 de milioane de şomeri noi în ultima lună şi, dacă îi punem şi pe cei care stau acasă şi trăiesc din banii tipăriţi, ajungem la peste 2 miliarde de oameni care nu muncesc, nu-şi găsesc rostul şi încet-încet îşi vor pierde răbdarea.
Viteza istoriei astăzi este de 10 ori mai mare decât în 1914. Atunci, de la Moscova la Paris călătoreau doar cei bogaţi şi le luau 3 zile şi 3 nopţi. Astăzi, şi un muncitor oarecare face această distanţă în 3-4 ore şi-şi poate permite costurile, totul este pe repede-înainte, vrem să avansăm imediat în societate, să câştigăm rapid bani, să trăim pe fast-forward mereu. De la 1G la 5G, ne-a luat un deceniu. Eram mereu în criză de timp, nu aveam suficient timp cât am fi dorit să muncim, să facem afaceri, să ne distrăm, să călătorim, să socializăm, să ne spargem în figuri. De când nu mai pierduserăm liniştiţi două ore cu o carte în braţe? De când nu mai avuseserăm la dispoziţie două ore la rând, să stăm de vorbă cu iubita sau copilul despre probleme existenţiale, nu despre chestiile materiale ale cotidianului? În secolul 20, ne impresionau poeziile lui Eminescu, acum ne impresionează reverul lui Halep. În 1914, femeile cele mai râvnite se adunau în cercuri de literatură, astăzi se adună la salonul de frumuseţe. În 1914, ca să-ţi măriţi cu succes fata, o dădeai la o şcoală de renume, astăzi o duci la chirurgul estetician. Ah, ştiu, o să-mi spuneţi că nu suntem toţi aşa, că încă avem valori culturale, morale etc. Serios? Păi să vă dau un exmplu, luaţi profilul unei fete drăguţe şi bine sculptate de pe Facebook. Dacă pune o poză, va avea sute de like-uri, dacă scrie două rânduri, chiar şi geniale, va avea 5 like-uri.
Ştiu că ne e greu să ne recunoaştem sistemul de valori, nu ne mândrim cu el, dar l-am adoptat fără să protestăm. Problema nu este însă ce sistem de valori avem astăzi, ci cum se va schimba el în timp şi cât de dispuşi suntem să renunţăm la cel vechi şi să-l adoptăm pe cel nou. Mai ales că cel viitor nu ştim dacă va fi mai bun decât cel actual. Nici după Primul Război Mondial schimbările nu au fost în bine, s-a renunţat la idolatrizarea lui Tolstoi şi Dostoievski şi i-au adoptat pe Lenin, Marx, Troțki şi apoi Stalin. Când guvernanţii nu mai pot controla situaţia, apelează la naţionalism. Aşa va fi şi acum.
Momentan, am închis graniţele, fiecare ţară europeană are planul ei de salvare, solidaritatea funcţionează până la bani. Exemplele date de istorie au fost uitate, de fapt nici nu mai sunt cunoscute, școala te învaţă economie, matematică financiară, nu Marea Inflaţie din Germania anilor '20 sau genocidul armenilor. Cine nu-şi cunoaşte istoria nu are viitor. Iar noi cum am putea-o cunoaşte când la fiecare orânduire ne schimbăm trecutul? Chiar şi cei care au citit ceva istorie au citit ce li s-a spus, ce li s-a dat, nu realitatea. Neagu Djuvara scria odată că cel mai bun brand de ţară e să-ţi scrii istoria adevărată. Din 1938, toate regimurile care au condus România s-au bazat destul de mult pe naţionalism. Dictatura lui Carol al II-lea a produs străjerimea, Antonescu i-a adus pe legionari la putere şi sentimentul naţionalist a luat amploare. Comuniştii au fost şi mai răi, nu-i urau doar pe străini, evident în afară de ruşi, dar îşi urau şi o parte din propriul popor, pe cei cu şcoală. Au trimis elitele la canal şi în puşcării şi astăzi plângem după ele. După '90, naţionalismul şi şovinismul au explodat, i-am avut pe Iliescu şi Vadim, am strigat „Nu ne vindem tara!”, dar apoi am dat-o pe nimic cu șpagă, am strigat „N-ai mâncat salam cu soia ca noi!”, dar acum vrem să trăim ca oierul Becali, dar fără oi, doar cu Maybach. S-ar putea ca peste 2 ani să-i invidiem pe cei care au 200 de oi şi nu pe cei care au 3 BMW-uri. S-ar putea să migrăm la ţară, nu de plăcere, ci de foame. Muncitorii în secolul 20 au migrat de la ţară la oraş tot de foame.
Revoluţia rusă din 1917, cea germană din 1919, cea comunistă maghiară din 1919 au apărut ca urmare a ceea ce guvernanţii le-au făcut oamenilor, i-au umilit prin muncă grea răsplătită prost. De data asta, ne vom revolta împotriva a ceea ce ni se spune, ceea ce media vrea să ne spună. Deja este o revoltă contra a ceea ce nu ni se spune, cu timpul mulţi vor realiza că sunt manipulaţi şi că sistemul de valori actual nu este consensual, ci doar impus ca o picătură chinezească, prin miile de clipuri cu Hagi, Halep, Becali, Borcea, Mihaela Rădulescu sau Daniela Crudu. Nu va mai conta cât de repede reuşeşti, ci cât de mult reușesti să supravieţuieşti. Virusul are şi el o influenţă comunistă, ne va uniformiza. Nu vom deveni solidari decât la început, apoi ne vom lupta ca-n junglă şi e foarte uşor ca în haosul ce se va crea să apară iar figuri naţionalist-populiste, dictatori criminali care ne vor convinge că totul e din cauza unei pături sociale sau a unei etnii. Istoria se repetă, doar nuanţele diferă... şi, evident, sistemul de valori.
Până acum nu aveam idealuri, dar aveam sute de idoli. De acum încolo, idealul primordial va fi supravieţuirea şi idolii noştri vor sta cu noi în casă. Mă rog, aşa sper eu. Sper să nu fiu utopic. Vom începe să apreciem o îmbrăţişare sau o strângere de mână mai mult decât o invitaţie la lansarea ultimului BMW. Stând mai mult în casă, vom înţelege că avem nevoie de o parteneră cu care să vorbim, nu doar cu care să facem sex. Sper din suflet ca, în timp, umorul şi eleganța exprimării să învingă botoxul şi silicoanele.
Nu ştiu cum va fi lumea nouă, dar e bine să-mi fac lecţiile din timp, pentru că nu se ştie când viaţa mă va scoate la tablă. Iar promovarea examenului vieţii va fi de fapt supravieţuirea. Nimeni nu vrea să audă veşti proaste sau sumbre, nu au vrut nici în 1914, şi nici azi. Dacă celor care plecau entuziaşti pe front li s-ar fi spus de mizeria și măcelul fără sens care va urma, nu ştiu dacă s-ar mai fi dus. E un moment de cumpănă al omenirii şi selecţia naturală va fi influenţată artificial de actualii guvernanţi, până la un punct. Scapă cei ce realizează asta înainte de acel punct.
Zurich, 25 aprilie 2020
In curind scrisoarea a II-a, tot din carantina.
Sursa: Facebook - https://www.facebook.com/cristian.sima.315
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro