O nouă înjumătăţire a bugetelor de publicitate. Maxim 3 ziare generaliste pe tarabe până la 1 iunie 2010. Iar de anul viitor poate că doar unul sau două titluri qaulity, la care se adaugă tabloidele, vor mai vedea cerneala tiparului. Pentru presa scrisă din România verdictele apocaliptice nu mai au răbdare până în 2012.
Dacă pentru companiile de media globale 2010 va fi anul în care vor trebui să îşi convingă cititorii să plătească pentru presa de calitate, în România acesta va da startul unei lupte acerbe pentru supravieţuire, pe bugetele subţiri alocate de advertiseri printului.Deocamdată în cursă au mai rămas patru trusturi media cu operaţiuni în presa scrisă şi un cotidian naţional, România Liberă. Din toţi concurenţii aliniaţi la start, Adevărul Holding pare să îşi facă cele mai puţine griji pentru supravieţuire după rezultatele peste aşteptări înregistrate în 2009, când cifra de afaceri a holdingului a atins 75 de milioane de euro, depăşind estimările iniţiale de 60 milioane de euro. Strategia inserturilor a dat roade pentru Adevărul, în primul an de recesiune grupul dublându-şi astfel cifra de afaceri din 2008. În 2010 grupul media va miza pe aceeaşi strategie, sperând să îşi acopere astfel eventualele pierderi din încasările din publicitate.
La începutul unui nou an de criză Publimedia, publisherul titlurilor Gândul, Ziarul Financiar, Business Magazin, a hotărât să mărească preţurile de copertă ale publicaţiilor din portofoliul cu 20%. Cosmina Noaghea, directorul de publishing al Publimedia, spune că măsura a fost luată pentru a acoperi o parte din scăderile bugetelor de publicitate care vor mai surveni în acest an.Trustul Ringier, care se aşteaptă ca piaţa de publicitate să înceapă să îşi revină în 2011, a amânat deocamdată trecerea Evenimentului zilei la format mic însă e pregătită şi pentru această variantă. Conform declaraţiilor managerilor Ringier însă conceptele editoriale ale publicaţiilor Evenimentul zilei şi Capital urmează să fie regândite.
Adio, dar rămân online!
De vină pentru rateurile industriei de publishing e bineînţeles, criza. Şi mediul online, care a obişnuit consumatorii cu informaţia gratuită. Sau nu?!
Din punctul de vedere al lui Iulian Comanescu, presa scrisă din România şi-a facut-o cu mana ei. Mai precis, cu cea care ţine condeiul. “Cel mai mare duşman al presei scrise e presa scrisă, nu online-ul. E drept că apariţia site-urilor puternice, dar şi a televizunilor de ştiri, a înrăutăţit o situaţie care oricum nu era bună din cauza crizei. Însă printul a reacţionat lamentabil la asaltul mediilor noi, mai rapide. Ziarele serioase au o problemă gravă de relevanţă la public. Ceea ce oricum nu era foarte bine făcut a avut de suferit mai tare din cauza înregimentării politice, a isteriei comentatorilor din paginile de opinii, a fuşărelii gazetăreşti şi a încăpăţânării de a repeta în ziar ştirile văzute ieri la TV sau pe site-uri.”
Exemplul ZF şi AcademiaCatavencu, primele tentative de paywall-uri româneşti, arată că încă nu. “Cum ambele tentative îmi aparţin, deşi le-am făcut în companii diferite, pot spune că piaţa nu e încă pregatită să plătească pentru contentul de zi cu zi”, e de părere Dragoş Stanca. ”Rapoartele de research, analizele, e-learning... chestiuni de genul ăsta însă se vând şi online, încep să conteze.”
Monetizarea directă a conţinutului editorial i se pare lui Iulian Comanescu o imposibilitate deopotrivă tehnica şi filosofică. “Să încercăm să ne imaginăm o lume în care MSNBC.com şi BBC.co.uk ar fi fost gratuite şi EVZ.ro cu plată. Nu e caraghios? Nu văd, filozofic, cum nişte structuri specializate în diseminarea de conţinut, precum cele media, ar fi putut sau ar putea să-şi facă o specialitate din îngrădirea accesului la acest conţinut. În plus, ştirile nu sunt o marfă fiindcă sunt aceleaşi pe toate site-urile, cel puţin în România. Presa românească e racordată la agenda instituţiilor din administraţie, partidelor, departamentelor şi agenţiilor de PR ale companiilor, prea puţini jurnalişti se mai duc astăzi ei spre lucruri. Oricum, informaţia e în principiu gratuită, asta reiese chiar din dreptul la informare prevăzut de Constituţie. Împachetarea, redactarea, forma pot constitui obiectul unei tranzacţii.”
Vorbind despre reducerile de personal care nu au iertat nicio publicaţie din lume, Alan Mutter, fost editor al San Francisco Chronicle şi consultant new media, spune că una dintre cele mai mari greşeli ale ziarelor a fost concedierea jurnaliştilor care mai apoi au devenit competitori direcţi lansându-şi propriile bloguri. O idee mult mai înţeleaptă ar fi fost să îi execute.
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro