Analiza unei demisii previne perpetuarea problemelor ascunse ale postului

De multe ori, procesul de recrutare incepe ca urmare a plecarii unui angajat. In aceasta situatie multi angajatori fac greseala de a nu incerca sa afle, printr-o discutie finala (asa-numitul exit interview) care sunt motivele reale ale plecarii acelui om din companie. Daca omul pleaca din cauza ca vrea un salariu mai mare sau o pozitie superioara in ierarhie, angajatorul are posibilitatea sa analizeze daca ii poate oferi mai mult, sa negocieze cu el si sa nu-l piarda - mai ales daca este vorba de un om in care s-au investit bani, timp si energie, si care poate sa plece, cu tot know-how-ul acumulat, la alta companie. Dincolo de o posibila reconciliere, daca angajatorul nu afla care sunt “problemele ascunse” ale postului si nu le remediaza, risca sa le perpetueze, fara sa stie, si dupa ce va angaja alt om pe acel post.

Cauzele care determina demisia unui angajat

Un angajat poate pleca de la locul de munca din mai multe motive. Unul dintre aceste motive este chiar  fisa postului cu tot cu sarcinile de lucru. In  momentul in care un angajat vrea sa plece din companie, departamentul de resurse umane ar trebui sa intervina si sa-si faca meseria. Teoretic, cei de la resurse umane ar trebui sa-si faca meseria pe tot parcursul angajarii unui om si sa-i urmareasca evolutia, astfel incat sa-i cunoasca problemele, eventualele neintelegeri pe care le are cu ceilalti angajati si sa afle cand anume este depasita limita de suportabilitate.

O alta problema a fisei postului poate fi faptul ca este formulata doar ca o suma de atributii, fara sa cuprinda conexiunile jobului cu altele din acelasi departament si din alte departamente. Intr-o fisa a postului bine facuta sunt scrise si aceste interdependente, care sunt incluse si la celalalt capat, astfel incat oamenii stiu ca sunt obligati sa interactioneze si sa raspunda la solicitarile colegilor lor.

Candidatii cu adevarat buni sunt rari

“Pe piata fortei de munca exista destul de putini oameni care sunt atat buni din punct de vedere profesional, cat si 'sufletisti', adica disponibili sa-si lase deoparte interesele si problemele personale in zilele in care in firma exista probleme mai grave sau mai importante de rezolvat. Toti angajatorii cauta astfel de oameni. Unii mai fac rabat si, spunandu-si ca nu pot lasa postul neocupat pana gasesc persoana ideala, accepta mici compromisuri fata de fisa postului sau profilul candidatului ideal. De multe ori, ajung la o intelegere cu candidatul gasit si incearca sa il ridice la alt nivel, promitandu-i sprijinul firmei, prin training sau integrarea intr-un colectiv care lucreaza foarte bine. Unele lucruri,  precum profesionalizarea, se pot rezolva, cu conditia sa vrea si angajatul. In acest caz, angajatorul ar trebui sa-i ceara, la interviu, un angajament ferm ca vrea sa devina un angajat model, cu ajutorul firmei, si sa-l avertizeze ca asta inseamna consum de timp si energie din partea lui si plasarea in plan secundar a problemelor personale”, precizeaza Elena Nemteanu, director general, Marketplus Consulting.

Cosmina Doicu
[email protected]